Ceasul care nu apune
de Lucian BlagaÎn holda de grîu ce se coace în vară,
subt basmul arborescent,
e cu neputinţă a spune
pe ce cale viitorul s-apropie.
Dar vine-apăsat ca bătăile inimii.
Pîn-adineaori a fost incoruptibil distant.
S-apropie-acum, e aci, e prezent.
Alchimie e încă totul în lume.
După pravila ei, pe-o neştiută dimensiune
a locului, tu te ascunzi
în dosul pleoapelor mele,
deveninid sufletul meu.
Şi ceasul e-aci, înfloreşte şi nu mai apune.
Sursa poezie:agonia.ro
Sursa foto:andreip
