Batranul padurar viseaza parca, Indragostit de codri ca de-o arca, Pe
care-n timpi mai vechi ca amintirea El a durat-o, randuind in ea Galop de
cerbi, barlog de ursi si unduirea Izvoarelor, sa aiba fiarele ce bea. Sub
ochii lui, plini de senin si zare, Sub ochii oglindind o departare, Dureri
si bucurii de-ale padurii S-au petrecut, si-n suflet el le-a strans, Si
neschimbandu-si apa cataturii In taina-a ras cu ele ori a plans.
